Portul maritim din oraș revine în discuție cu ocazia campaniei electorale, iar un alt candidat propune canalul Dunăre – București

Canalul Dunăre – București continuă să fie un subiect de discuție, deși proiectul nu a avansat semnificativ în ultimele decenii. Candidatul la Primăria Municipiului București, Dan Cristian Popescu, a declarat că își dorește să transforme această idee în realitate, aducând-o din nou în atenția publicului.

Nu este prima dată când un candidat la PMB face această promisiune. De exemplu, Sebastian Burduja a menționat în campania anterioară intenția de a dezvolta canalul Dunăre – București. Acum, Dan Cristian Popescu propune o abordare similară, subliniind că, dacă va câștiga alegerile din decembrie, va prioritiza acest proiect.

Pe pagina sa de Facebook, Popescu a afirmat că își propune să finalizeze construcția canalului în timpul mandatului său. În primele 12 luni, el intenționează să realizeze studiul de fezabilitate și să colaboreze cu Guvernul și Uniunea Europeană pentru a asigura resursele necesare.

Proiectul include, de asemenea, dezvoltarea unui port fluvial între București și Glina, precum și crearea unei zone logistice integrate. Această inițiativă nu este străină bucureștenilor, având în vedere că ideea canalului a fost discutată și în trecut, inclusiv de către Burduja, care a prezentat anul trecut imagini cu viziunea sa pentru canal.

Istoria acestui proiect se întinde pe mai bine de 100 de ani. Prima mențiune a canalului a fost făcută în 1864, când un reprezentant al lui Alexandru Ioan Cuza a propus canalizarea Dâmboviței. În 1880, inginerul Nicolae Cucu a realizat prima schiță a proiectului. În 1929, Parlamentul României a adoptat o lege pentru construirea canalului, dar planul a fost abandonat din cauza crizei economice din anii ’30.

În anii ’80, Nicolae Ceaușescu a încercat să reînvie proiectul, iar lucrările au început în 1986. Canalul urma să aibă o lungime de 73 de kilometri și o adâncime minimă de 4,5 metri, incluzând patru ecluze și trei porturi. Totuși, după Revoluția din ’89, lucrările au fost suspendate, iar proiectul a fost lăsat deoparte.

Recent, Compania Națională Administrația Canalelor Navigabile a anunțat intenția de a relua lucrările pentru a face râurile Argeș și Dâmbovița navigabile, iar Camera de Comerț și Industrie a României a exprimat sprijin pentru aceste inițiative.

În concluzie, canalul Dunăre – București rămâne un proiect ambițios, cu o istorie complexă, care continuă să fie promovat în campaniile electorale, dar care așteaptă încă să devină o realitate concretă pentru București.

Imaginea utilizată în acest articol a fost preluata de pe site-ul b365.ro și poate fi vizualizată direct aici.