Motivarea Curții Constituționale privind respingerea reformei pensiilor magistraților

Curtea Constituțională a României (CCR) a făcut publică motivarea deciziei prin care a declarat neconstituțională Legea adoptată de Guvern ce viza reforma pensiilor speciale pentru magistrați. În acest context, CCR a subliniat că Guvernul ar fi trebuit să obțină un aviz din partea Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) înainte de a adopta proiectul.

Unul dintre principalele motive pentru respingerea Legii adoptate de Guvern printr-o procedură specială, de asumare a răspunderii, a fost absența avizului CSM. CCR a menționat că Guvernul a realizat o „consultare informală” cu autoritatea judecătorească, trimițând pe 29 iulie un „tabel comparativ” către CSM, Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și către Parchetul General, solicitând un punct de vedere.

„Astfel, autorităților publice menționate le-a fost transmisă o documentație, sub forma unui tabel comparativ între soluțiile legislative în vigoare în materie de pensionare și cele preconizate, care, însă, nici din punctul de vedere al formei și nici al procedurii derulate nu se putea constitui într-un proiect de lege cu privire la care Plenul CSM era competent să își formuleze avizul”, subliniază CCR.

Judecătorii CCR care s-au opus majorității plenului, respectiv Csaba Asztalos, Cosmin Dragoș Dacian, Iuliana Scântei și Elena Tănăsescu, au evidențiat că Guvernul a avut consultări, chiar dacă acestea au fost percepute ca fiind informale de către majoritatea din plen, pe tema proiectului de modificare a pensiilor.

„În cazul de față, acest aviz a fost solicitat de Guvern. Prin urmare, nu se poate reține încălcarea prevederilor constituționale menționate (…) Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, însă, nu este obligatorie și obținerea unui aviz”, este un fragment din opinia concurentă a celor patru judecători CCR.

De asemenea, judecătorii au subliniat că CSM a primit proiectul de lege pentru reforma pensiilor magistraților pe 20 august, iar pe 22 august s-a solicitat un aviz din partea acestuia. CCR a reținut că acest lucru s-a întâmplat „în interiorul termenului de consultare publică și a celei preliminare de consultare instituțională” și că avizul „putea fi solicitat numai după finalizarea procedurii de avizare interministerială”.

„Rațiunea pentru care avizul se emite după finalizarea procesului de avizare interministerială este determinată de raporturile specifice de natură constituțională existente între autoritatea executivă și cea judecătorească. Autoritatea judecătorească nu poate fi interpusă în procedura de elaborare a proiectului de act normativ, ci ea se pronunță/avizează un proiect de lege consolidat, rezultat al etapelor procedurale anterioare”, mai subliniază judecătorii constituționali.

Astfel, CCR argumentează că solicitarea avizului CSM „nu a fost realizată în condiții de legalitate, cererea înaintată de ministerul inițiator fiind prematură și, eventual, rezultatul unei erori de apreciere, astfel că nu poate fi considerată ca fiind o solicitare validă a avizului CSM”.

Mai mult, CCR a subliniat că Guvernul trebuia să aștepte 30 de zile pentru ca CSM să emită avizul, termen care începea la 28 august, iar Guvernul a adoptat prin asumarea răspunderii proiectul de lege pe 29 august. „Faptul că Guvernul a decis să își angajeze răspunderea, conform art.114 alin.(1) din Constituție, pe proiectul de lege menționat nu justifică eludarea, scurtarea, modificarea implicită a termenului”, a afirmat Curtea Constituțională.

Judecătorii care s-au opus opiniei majorității plenului au arătat că, deși Guvernul nu a așteptat cele 30 de zile pentru ca CSM să emită avizul, acest lucru „nu înseamnă că nu a acordat un interval de timp suficient acestuia pentru a-și putea exercita atribuțiile legale”.

În concluzie, CCR a subliniat că „avizarea, ca etapă în procesul de legiferare, nu poate fi evitată/ocolită ori convertită în alte modalități de consultare și se desfășoară în intervalele temporale stabilite de actele normative în vigoare, care nu pot fi comprimate sau ignorate de inițiatorul actului legislativ”.

Judecătorii constituționali au subliniat că procedura de asumare a răspunderii a fost justificată, având în vedere că „procedura generală de legiferare ar fi însemnat o prelungire în timp a crizei financiar-bugetare a statului și adâncirea deficitului public”.

CCR a concluzionat că legea criticată a fost adoptată pentru corectarea inechităților existente în domeniul pensiilor de serviciu din sistemul justiției, subliniind că soluțiile legislative reglementate au o structură, o concepție și un scop concordante cu realitatea socială și financiară a țării.

Imaginea utilizată în acest articol a fost preluata de pe site-ul Digi24 și poate fi vizualizată direct aici.