Evenimente

Bienala de la Veneția 2026: artă, ecologie și contradicții instituționale

2 min de citit

Cea de-a 61-a ediție a Bienalei de la Veneția, construită în jurul cadrului teoretic „In Minor Keys” asociat curatoarei Koyo Kouoh, expune peste 200 de proiecte și pavilioane la Giardini și Arsenale, pe teme legate de ecologie, marginalitate și responsabilitate culturală.

Artista și curatoarea Sabina Suru, cofondatoare a platformei de cercetare transdisciplinară Marginal, a vizitat expoziția și a semnalat o contradicție între discursul curatorial despre criza ecologică și moștenirea colonialistă și modul instituțional, logistic și estetic în care aceste mesaje sunt prezentate publicului.

Autoarea a menționat instalația „Garden of the Broken-Hearted” a artistului Theo Eshetu, în care un măslin viu este expus într-un ghiveci, sub lumina unui singur proiector, pe o masă rotativă în mișcare continuă, într-una dintre zonele Arsenale.

Suru a comparat această lucrare cu performance-ul „I Like America and America Likes Me” al lui Joseph Beuys, din care coiotul co-performer, Little John, a fost redat propriei vieți după încheierea celor 3 zile de expunere, a câte 8 ore pe zi.

Autoarea a precizat că Pavilionul Nordic, dedicat precarității ecosistemelor acvatice arctice și europene, expune ecrane video multicanal și mostre biologice importate, într-un oraș afectat de creșterea nivelului mării.

Printre proiectele evidențiate de autoare se numără expoziția artistei Gala Porras-Kim din Pavilionul de Arte Aplicate, realizată în colaborare cu Victoria & Albert Museum din Londra, axată pe practicile de conservare muzeală.

Suru a menționat de asemenea instalația performativă din Pavilionul Austriac, semnată de coregrafa Florentina Holzinger și curatoarea Nora-Swantje Almes, în care spațiul este inundat, iar urina colectată de la public în două toalete publice este purificată și folosită pentru alimentarea bazinelor instalației.

Autoarea a concluzionat că responsabilitatea artistică nu constă în producerea de expoziții cu amprentă mare de carbon dedicate anxietăților colective, ci în practicile care contestă spațiul instituțional ocupat de artă.

Sursă: Zile și Nopți (zilesinopti.ro)

Acest articol a fost creat cu asistența inteligenței artificiale și verificat editorial de Redactia.

Citește și