Cum identifici alunițele cu risc de cancer. Dermatologii explică semnele importante care necesită evaluare urgentă

Alunițele, deși majoritatea sunt inofensive și adesea trec neobservate, pot ascunde riscuri semnificative pentru sănătate. Monitorizarea atentă a pielii, consulturile dermatologice periodice și respectarea recomandărilor preventive sunt esențiale pentru depistarea timpurie a melanomului, una dintre cele mai agresive forme de cancer cutanat. Medicul specialist în dermatovenerologie a explicat care sunt semnele de alarmă ce impun prezentarea la medic.

Ce sunt alunițele

Alunițele, cunoscute medical sub denumirea de nevi pigmentari, reprezintă leziuni cutanate rezultate din acumularea locală a melanocitelor, celulele responsabile de producerea melaninei. Acestea pot fi plate sau ușor proeminente, având un aspect uniform sau variat, și se pot forma pe orice zonă a corpului. Deși majoritatea sunt benigne (necanceroase) și rămân stabile pe parcursul vieții, unele pot suferi modificări care necesită evaluări dermatologice și dermatoscopice amănunțite pentru a exclude riscurile oncologice.

Tipurile de alunițe și riscurile asociate

• Alunițele congenitale: Acestea apar pe corp de la naștere sau în primii ani de viață. Alunițele de dimensiuni mari prezintă un risc mai ridicat de transformare malignă.
• Alunițele dobândite: Acestea apar pe parcursul vieții și se împart în două categorii principale:
  • Alunițe comune: Au formă regulată, margini bine delimitate și culoare uniformă, prezentând un risc redus pentru sănătate.
  • Alunițe atipice: Se caracterizează prin margini neregulate, variații de culoare și dimensiuni mai mari, ceea ce poate crește riscul de melanom.

Principalii factori care duc la formarea alunițelor

1. Genetica: Determină numărul și tipul alunițelor, explicând de ce unele persoane au mai multe leziuni sau forme diferite.
2. Expunerea la radiațiile ultraviolete: Arsuri solare repetate, în special în copilărie și adolescență, pot favoriza apariția de alunițe.
3. Modificările hormonale: Perioade precum pubertatea, sarcina sau anumite tratamente hormonale pot determina apariția de alunițe noi.

Semne de alarmă ale alunițelor

Orice modificare recentă a unei alunițe trebuie evaluată de un medic dermatolog. Specialiștii recomandă regula ABCDE pentru identificarea semnelor de alarmă:

A – Asimetria: Alunița nu are aceeași formă pe ambele jumătăți.

B – Margini neregulate: Conturul aluniței este zimțat sau neclar.

C – Culoare variabilă: Alunița are mai multe nuanțe sau își schimbă culoarea în timp.

D – Diametru mare: Peste 6 milimetri sau în creștere rapidă.

E – Evoluție rapidă: Modificări vizibile într-un timp scurt.

Alunițele care sângerează, provoacă mâncărime sau devin dureroase necesită evaluare dermatologică imediată. Este important de menționat că majoritatea melanoamelor sunt leziuni nou apărute, nu transformări ale unor alunițe vechi.

Cum se evaluează riscul unei alunițe

Diagnosticul începe cu un consult dermatologic complet, completat de dermatoscopie, o metodă care permite analiza detaliată a structurii aluniței. Realizarea anuală a hărții dermatoscopice digitale este esențială, oferind o imagine completă a tuturor nevilor pigmentari și facilitând compararea lor în timp. În cazul suspiciunii de malignitate, se recomandă excizia chirurgicală completă, urmată de examen histopatologic.

Ce riscuri sunt pentru alunițele apărute după vârsta de 30 de ani

Apariția alunițelor noi după vârsta de 30 de ani este mai puțin frecventă, dar când acestea se formează, pot fi determinate de expunerea cumulativă la soare sau de modificările hormonale. Evaluarea dermatoscopică periodică devine esențială pentru diagnosticarea precoce.

Cum prevenim cancerul de piele

• Limitarea expunerii la soare – evitarea orelor de vârf, între 11 și 16.
• Fotoprotecție zilnică – utilizarea unei creme cu SPF 50 chiar și în zile înnorate.
• Evitarea solarului – bronzatul artificial crește riscul de cancer de piele.
• Haine de protecție – pălării, mâneci lungi și ochelari de soare pentru a reduce expunerea.
• Autoexaminarea regulată a pielii – verificarea alunițelor și a leziunilor noi sau modificate.
• Control dermatologic periodic – la șase luni, ideal cu hartă dermatoscopică.

Atenția la modificările pielii și consultațiile dermatologice regulate pot reduce semnificativ riscul de complicații și pot proteja sănătatea pielii pe termen lung.

Imaginea utilizată în acest articol a fost preluata de pe site-ul Digi24 și poate fi vizualizată direct aici.