Scăldatul în Dâmbovița, interzis de autorități din 1870

Agenți de poliție au confiscat hainele persoanelor care se scăldau în râul Dâmbovița, potrivit unei relatări publicate de ziarul Universul pe 25 iunie 1890. Publicația a consemnat că agenții au așteptat ca persoanele să se îndepărteze de mal înainte de a le lua hainele, lăsându-le fără îmbrăcăminte.

Prefectul poliției C. Manu a emis în 1870 prima ordonanță prin care interzicea scăldatul pe tot cursul Dâmboviței, de la intrarea până la ieșirea din oraș, atât pentru bărbați cât și pentru femei, au precizat ziarele Flacăra și Almanahul Sănătății. Râul Colentina nu era inclus în interdicție, deoarece se afla, la acea vreme, în afara hotarelor Capitalei.

Almanahul Sănătății a notat, în 1970, că ordonanța din 1870 a fost republicată în 1871, fapt care indica menținerea scăldatului în Dâmbovița în ciuda interdicției.

Interdicția din 1995, motivată de poluare

Ziarul Libertatea a relatat, în vara anului 1995, că biletul de intrare la ștrand costa 2.000 de lei, iar persoane fără adăpost, studenți și pescari amatori se scăldau în Dâmbovița. Publicația a atribuit încărcătura microbiologică a apei persoanelor care se scăldau în râu.

Jurnalul Național a comunicat, la câteva zile distanță, un avertisment al Poliției Sanitare privind prezența amoniacului, a substanțelor organice și a reziduurilor provenite din localitățile Pitești și Buftea în apele lacurilor Herăstrău, Tei, Floreasca și Cernica, precum și în Dâmbovița. Poliția Sanitară a raportat concentrații de bacterii de origine fecală peste limitele admise.

Interdicția oficială din 2002 este în vigoare

Scăldatul în Dâmbovița și în lacurile de pe Colentina a fost interzis printr-o ordonanță de urgență emisă în 2002. Nicio porțiune a acestor ape nu este autorizată în prezent pentru îmbăiere, iar nerespectarea interdicției constituie contravenție.

Arhitectul Teodor Frolu, specialist în dezvoltare urbană, a declarat că infrastructura actuală a Dâmboviței este gândită exclusiv pentru traversarea în siguranță a orașului, fără destinație de agrement sau biodiversitate.

Raportul „Starea Mediului în București 2025” arată stări ecologice moderate spre proaste ale indicatorilor biologici ai Dâmboviței, cu degradare accentuată în aval de punctele de colectare a apelor uzate ale orașului. Teodor Frolu a precizat că sursele principale de poluare sunt deversările industriale și agricole, apa de ploaie, mâlul, poluarea aerului și șantierele.

Proiectul „Dâmbovița, Apă Dulce” propune introducerea infrastructurii pentru caiace, plaje urbane și insule plutitoare de filtrare naturală de-a lungul râului.

Sursă: Buletin de București (buletin.de)