Practica „nu am rest”

Societatea de Transport București (STB) aplica în secolul XX o procedură de recuperare a restului pentru biletele de autobuz care dura trei zile, o practică care a marcat comportamentul ulterior al taximetriștilor din Capitală.

Călătorii care nu aveau suma exactă pentru biletul de autobuz trebuiau să parcurgă o procedură administrativă de trei zile pentru a-și recupera banii, potrivit documentelor de arhivă ale companiei de transport.

Expresia „nu am rest” a devenit frecventă în rândul șoferilor de taxi din București, o practică care pare să aibă rădăcini în sistemul de taxare din transportul public din perioada comunistă.

STB funcționează în prezent cu validatoare electronice și carduri de transport, eliminând problema restului pentru biletele achiziționate în vehicule.