Prăbușirea bursei de pe Wall Street din 24 octombrie 1929

Pe 24 octombrie 1929, la bursa din New York a avut loc o prăbușire a cotațiilor cunoscută drept Joia Neagră, în cadrul căreia s-au tranzacționat 12.894.650 de acțiuni, record în istoria bursei de la acea dată.

Thomas Lamont, partenerul de rang cel mai înalt de la J.P. Morgan, a declarat jurnaliștilor la prânz că la bursă existaseră „vânzări puțin dificile” și că situația era „una tehnică, nu una fundamentală”. În aceeași zi, consiliul guvernatorilor Bursei din New York a comunicat: „Niciun om și niciun grup de oameni nu pot cumpăra toate acțiunile pe care publicul american le poate vinde.”

Clopotul bursei a sunat la ora 10, iar vânzările au venit în val, inițial sub forma lichidărilor forțate ale clienților care nu-și puteau acoperi apelurile în marjă. Telefoanele au înregistrat o întârziere de aproape o oră, iar banda de cotații a rămas în urmă cu peste patru ore, afișând ultima tranzacție la ora 19:08.

Thomas Lamont i-a convocat la sediul Wall Street nr. 23 pe șefii marilor bănci din New York. Cinci bănci au pus câte 20 de milioane de dolari într-un fond destinat cumpărării acțiunilor cele mai afectate, sumă la care s-a alăturat ulterior First National Bank. Angajamentul inițial de 120 de milioane de dolari a ajuns ulterior la 250 de milioane de dolari.

La ora 13:30, Richard Whitney, președintele interimar al bursei, a intrat în sala de tranzacționare și a cerut 10.000 de acțiuni US Steel la 205 dolari, peste ultima ofertă de 195 de dolari. US Steel a încheiat ziua în creștere cu 2 dolari, iar scăderea de 6 miliarde de dolari înregistrată în dimineața respectivă s-a redus la jumătate.

Seara, 35 dintre cele mai mari case de brokeraj din New York au declarat piața „fundamental solidă” și au anunțat că „ce a fost mai rău a trecut”. Vineri, președintele Herbert Hoover a declarat că economia reală se află „pe o bază solidă și prosperă”.

În aceeași dimineață, emisarul președintelui pe Wall Street, Henry M. Robinson, îl avertizase în privat pe Hoover că vor urma „un număr foarte mare de falimente” ale celor care speculaseră în marjă. Rezerva Federală s-a întrunit de două ori joi, iar purtătorul ei de cuvânt a comunicat: „Nu avem de făcut niciun anunț”.

Vineri și în sesiunea scurtă de sâmbătă, piața a rezistat, iar New York Times a scris că situația era „ferm sub control”. Thomas Lamont a comunicat fiicei sale, într-o scrisoare din acel weekend, că fusese „puțin obosit” după o săptămână agitată, considerând că ce era mai rău trecuse.

William Durant, a cărui avere de 18 milioane de dolari în hârtie și-a recuperat vineri majoritatea pierderilor din ziua precedentă, a plasat obligațiuni în valoare de 6 milioane de dolari într-un seif, ca măsură de siguranță financiară. Durant a cerut ulterior Congresului să reglementeze membrii consiliului de administrație al Rezervei Federale, pe care îi considera responsabili pentru prăbușirea pieței.

Henry M. Robinson a declarat: „Evenimentele de ieri vor fi urmate, fără îndoială, de un număr foarte mare de falimente ale firmelor individuale și corporațiilor, unde fondurile au fost utilizate pe piața speculativă într-un joc marginal.”

Președintele Hoover a declarat că țara „trecuse printr-o criză a pieței bursiere, dar pentru prima dată în istorie criza a fost izolată la piața bursieră în sine. Nu s-a extins nici la activitățile de producție ale țării, nici la structura financiară a țării”.

Sursă: HotNews.ro