Peste 136.000 de muncitori non-UE lucrează legal în România. Ce înseamnă fenomenul pentru economie

Peste 136.000 de muncitori din afara Uniunii Europene sunt angajați legal în România, majoritatea acestora activând în sectoare precum construcțiile, HoReCa și industrie. Aceștia sunt atrași de salariile mai mari și de accesibilitatea mai bună la piața muncii comparativ cu țările din Vestul Europei, conform unui raport al Consiliului Economic și Social (CES).

Analistul economic Adrian Negrescu a subliniat că acești lucrători au devenit „o plasă de salvare” pentru economia românească. Totuși, el a avertizat că, în lipsa unei strategii clare de integrare, acest fenomen ar putea genera presiuni sociale și economice pe termen mediu și lung.

Originea muncitorilor non-UE

Conform datelor oficiale, cei mai mulți muncitori non-UE provin din Nepal, cu peste 45.000 de persoane, urmați de cei din Sri Lanka, Turcia, Republica Moldova și India. Aproximativ două treimi dintre aceștia locuiesc în București, Ilfov, Constanța, Timiș și Cluj.

Motivația migrației

Fenomenul migrației muncitorilor străini este alimentat de două realități paralele:

• Salariile din România sunt semnificativ mai atractive decât cele din țările de origine ale acestor lucrători.
• Procedurile de obținere a vizelor și avizelor de muncă sunt mai accesibile decât în statele din Europa de Vest.

Aceste condiții transformă România într-o veritabilă poartă de acces către Uniunea Europeană.

Impactul asupra economiei

Firmele românești angajează masiv muncitori străini pentru a suplini o lipsă acută de forță de muncă, în contextul în care tot mai mulți români refuză anumite tipuri de joburi sau aleg să muncească în străinătate. Aproximativ 64% dintre permisele de ședere acordate cetățenilor din afara UE sunt emise în scop de muncă, ceea ce face ca România să fie una dintre puținele țări din Uniunea Europeană unde doi din trei străini vin în principal pentru a munci.

Majoritatea acestor muncitori se află la vârsta activă, între 18 și 64 de ani, iar structura pe gen este dezechilibrată, cu aproximativ 75% bărbați, în special în domeniile construcțiilor, industriei și agriculturii, în timp ce femeile sunt tot mai prezente în HoReCa, servicii și zona de îngrijire.

Provocările și riscurile

Dincolo de beneficiile economice, raportul CES evidențiază o realitate mai puțin vizibilă. Mulți muncitori ajung în România deja împovărați de datorii, contractate în țările de origine pentru a plăti comisioane către agenții de recrutare și costuri de deplasare. Această presiune financiară îi determină să accepte ore suplimentare neplătite sau condiții de muncă sub standardele promise.

De asemenea, dependența juridică față de angajator reprezintă un alt factor de vulnerabilitate. Avizul de muncă este emis pe numele unui singur angajator, iar în cazul în care relația de muncă se rupe, lucrătorul riscă nu doar să rămână fără venit, ci și să-și piardă statutul legal.

Discursul public și integrarea migranților

Studiul CES arată că discursul instigator la ură împotriva migranților a crescut semnificativ în mediul online, afectând integrarea acestora și reducându-le încrederea în autorități. Adrian Negrescu a avertizat că, pe termen mediu și lung, România nu este imună la problemele cu care se confruntă deja statele din vestul Europei.

În contextul unei crize demografice accelerate, România se află într-o situație în care importul de forță de muncă devine o necesitate. Aceasta este o realitate care va continua să se dezvolte în următorii 10–15 ani, având în vedere ieșirea la pensie a celor născuți în anii ’60 și ’70.

Atât raportul CES, cât și mesajele transmise de experți subliniază necesitatea urgentă a unei strategii clare și coerente de integrare a muncitorilor străini, nu doar pentru a preveni abuzurile și tensiunile sociale, ci și pentru a transforma această migrație într-o soluție viabilă la criza demografică și a forței de muncă.

Imaginea utilizată în acest articol a fost preluata de pe site-ul Digi24 și poate fi vizualizată direct aici.