O călătorie în timp pentru copiii cu deficiențe de vedere din București și Buzău

Într-una dintre diminețile însorite, dar răcoroase ale lunii octombrie, s-a desfășurat o întâlnire fascinantă între doi daci și doi romani, în sala de sport a unui liceu din București. Armele lor, inclusiv săbii, spade, o sică și câteva pumnale, erau expuse pe patru mese dispuse în formă de pătrat. De asemenea, coifurile, unele simple, altele elaborate, și câteva zale adăugau un plus de autenticitate. Două scuturi, unul roman și altul dac, stăteau sprijinite pe podea, iar cuțitele erau păstrate în teci.

Deși reprezentau tabere diferite, cei patru bărbați interacționau cu umor și pasiune, discutând despre vremurile actuale și despre istoria îndelungată a Daciei, un teritoriu care a fost greu de cucerit. Emoțiile erau palpabile, deoarece urma să aibă loc o întâlnire semnificativă cu tinerii cu deficiențe de vedere de la Liceul Tehnologic Special „Regina Elisabeta” din București, care aveau să descopere o epocă importantă a istoriei.

„Istoria pe nevăzute” este un proiect inițiat de Asociația Coolturale „Nouă ne pasă”, destinat să compenseze lipsa de accesibilitate a muzeelor din România pentru persoanele nevăzătoare. Acestea nu sunt pregătite pentru a primi vizitatori cu deficiențe de vedere, majoritatea exponatelor fiind inaccesibile din cauza vitrinelor plate, fără mesaje informative.

Programul, susținut de Fundația Orange, a inclus anul acesta 8 lecții de istorie, la care au participat aproximativ 150 de elevi de liceu. Aceștia au avut ocazia să exploreze antichitatea prin atingerea replicilor obiectelor de patrimoniu și interacțiunea cu personaje costumate în daci și romani. Lecțiile s-au desfășurat atât la Buzău, cât și la București, unde s-a realizat o călătorie în timp, aducând istoria mai aproape de tineri.

În dimineața respectivă, deși vremea era rece, soarele strălucea, adăugând o notă de autenticitate momentului. Unul dintre elevi, Iulian Vlas, a început să se întrebe cum trăiau strămoșii noștri în acea epocă a fierului și lemnului, în timp ce atingea armele și coifurile reci ale romanilor și dacilor. Emoțiile erau evidente, iar colegii săi din clasele a X-a și a XI-a au fost la fel de curioși și deschiși.

„Scutul ăsta, pe care-l vedeți aici, apare la baza Columnei lui Traian. Exact la dimensiunea asta, cu modelul acesta”, le-a explicat unul dintre bărbați, costumat în dac. „Am trei coifuri dacice și unul roman, toate reconstituite din săpături arheologice”, a adăugat romanul. Copiii au fost încurajați să probeze coifurile și să ridice scuturile, iar reacțiile lor au fost pline de entuziasm și curiozitate.

Pe mesele expuse nu erau doar arme, ci și o vază decorată și obiecte care ar putea fi comparate cu bibelourile contemporane. De asemenea, o agendă rudimentară, formată din două dreptunghiuri de lemn umplute cu ceară roșie, a stârnit interesul elevilor. „Scriau pe ceară cu un stilet, tot felul de chestii, ca să nu uite, cam cum facem și noi astăzi”, le-a explicat unul dintre tineri.

Anita Sterea, președinta Asociației, a avut ideea de a aduce istoria în fața copiilor cu deficiențe de vedere, după ce a observat că muzeele nu sunt prietenoase cu acest public. Proiectul a fost realizat cu sprijinul Fundației Orange, care a alocat 10.000 de euro pentru implementarea sa. „Fără sprijinul Fundației Orange, acest proiect nu s-ar fi realizat”, a recunoscut Anita.

Experiențele trăite de participanți au fost emoționante. Un copil din clasa a IV-a a spus: „Mi-ați îndeplinit un vis”, iar acest moment a rămas în amintirea tuturor. Mihaela Stan, angajată a Fundației Orange, a fost impresionată de entuziasmul copiilor și de dorința lor de a învăța despre istorie.

În seria a doua a proiectului, elevii din clasele a IX-a și a XII-a au avut ocazia să interacționeze cu coifurile și armele, punând întrebări despre greutatea acestora și despre modul în care se apărau strămoșii lor. Artefactele expuse erau replici identice ale obiectelor reale din antichitate, iar lectorii au reconstituit cu fidelitate modul în care se îmbrăcau dacii și romanii.

Victor Marin, unul dintre voluntarii asociației, a subliniat importanța interacțiunii tactile pentru elevi, ajutându-i să înțeleagă conceptele istorice prin simțuri. Această abordare a fost apreciată de profesori, care au observat cum elevii rezonează mai bine cu informațiile prezentate.

La finalul întâlnirii, copiii au primit cadouri simbolice, precum replici de kosoni, monede dacice și alte artefacte. Proiectul „Istoria pe nevăzute” nu doar că a adus istoria mai aproape de tineri, dar a și contribuit la creșterea gradului de conștientizare asupra nevoilor persoanelor cu deficiențe de vedere.

În România, există aproximativ 860.000 de persoane cu dizabilități vizuale, dintre care 10.000 sunt complet nevăzătoare. De la 1 ianuarie 2025, toate instituțiile culturale din țară vor fi obligate să aibă o producție accesibilizată anual pentru minim patru tipuri de dizabilități.

Imaginea utilizată în acest articol a fost preluata de pe site-ul buletin.de și poate fi vizualizată direct aici.