Liceul Gheorghe Lazăr, inaugurat solemn în 1891 pe bd. Elisabeta

Liceul Gheorghe Lazăr, al doilea cel mai vechi liceu din București după Colegiul Național Sfântul Sava, a fost inaugurat solemn la 8 noiembrie 1891, pe Bulevardul Elisabeta, în vecinătatea Grădinii Cișmigiu.

Construcția și costurile

Piatra fundamentală a fost pusă la 20 mai 1890, în cadrul unei ceremonii cu slujbă religioasă și cor. Costul total al lucrărilor s-a ridicat la suma de 518.220,40 lei, a precizat istoricul de artă Cezara Mucenic în volumul „Întâmplări neîntâmplătoare pe Bulevardul Elisabeta sec. XIX-XX”, apărut la editura Vremea în 2024.

Edificiul a fost finalizat în decembrie 1891, lucrările fiind executate de antreprenorul Dobre Nicolau. Ziua patronului liceului, Gheorghe Lazăr, se sărbătorește din 18 ianuarie 1892, conform hotărârii Consiliului Profesoral, în amintirea deschiderii gimnaziului din 1860.

Proiectul arhitectului Filip George Muntureanu

Clădirea a fost proiectată de arhitectul Filip George Muntureanu, născut în 1841 la București, absolvent al secției a II-a a Ecole des Beaux-Arts din Paris, promoția 1865 a profesorului Charles Auguste Questel. Muntureanu a semnat contractul de construire cu ministrul Cultelor și Instrucțiunii Publice, Constantin Boerescu, la 1 iulie 1889.

Arhitectul a fost activ în București între 1871 și 1891, semnând și proiectele caselor G.D. Economu (str. Batiștei nr. 8, 1871), Wisner (str. Negustorilor nr. 5, 1882), Maria Niculescu (Calea Victoriei, 1882) și C. Boierescu (str. Clemenței, 1889). În 1892, Muntureanu a devenit membru fondator al Societății Arhitecților Români.

Autorizația nr. 556 din 1889 a permis Ministerului Instrucțiunii Publice construcția, pe Bulevardul Elisabeta, secțiunea VI, ocolul I, a unui liceu cu două caturi, cu o fațadă liberă de 12 metri dinspre Grădina Cișmigiu și de 6 metri dinspre strada Silfidelor, față de proprietatea lui Penescu.

Personalul de șantier

Pentru urmărirea lucrărilor, arhitectul Muntureanu l-a angajat inițial pe Edmond Arleth, absolvent al Academiei de Arte Frumoase din Viena, cu un salariu de 300 de lei pe lună. Contractul cu Arleth a fost reziliat la 13 noiembrie 1890, după ce arhitectul a raportat absențe repetate de la lucru.

Ulterior au fost angajați doi conductori-desenatori, Paul M. Michail și Aloisin Goszwein. Canalizarea a fost realizată de Întreprinderea Lucrărilor de Canalizare a Capitalei, a întreprinzătorilor Grattini și Marțian, iar instalația de apă și lămpile cu gaz aeroform au fost montate de firma Harmand Marcus, cu sediul pe strada Academiei nr. 18.

Structura clădirii

Conform planurilor prezentate regelui Carol I în noiembrie 1889, edificiul cuprindea patru corpuri dispuse în jurul unei curți interioare. Latura de nord, cu un singur nivel, adăpostea un amfiteatru pentru experiențe de fizică și chimie, separat de locuința personalului de serviciu.

Celelalte trei corpuri, cu subsol, parter și etaj, includeau sălile de clasă, muzeul de științe naturale, biblioteca, sala de muzică și sala de gimnastică. Locuința directorului, cu intrare separată, se afla pe latura de sud-est a fațadei principale.

Turnul cu ceas, amplasat pe traveea de colț dintre fațada spre bulevard și cea spre Grădina Cișmigiu, poartă inscripția anului 1889, data începerii proiectului. Orologiul a fost instalat de ceasornicarul Rudolf Biskaborn, cu atelier pe strada Smârdan nr. 25.

Cheltuielile ceremoniei de inaugurare

Contul de cheltuieli înaintat Ministerului Culturii și Instrucțiunii Publice pentru ceremonia de punere a pietrei fundamentale a totalizat 947,67 lei. Suma a inclus amenajarea pavilionului oficial, corul și preoții care au oficiat slujba, precum și 10 sticle de șampanie și 5 kilograme de pișcoturi oferite elevilor liceului.

Finisaje

Finisajele interioare au inclus plăci de marmură de Carrara furnizate de sculptorul Ernestob Franzoni, un felinar de fontă comandat la Turnătoria de fier P. Keihauler de pe strada Izvor nr. 59, precum și pavimente tip mozaic în vestiare și coridoare.

Perioada comunistă

După instaurarea regimului comunist, liceul a fost redenumit Școala medie Nr. 22 și a împărțit localul cu o școală de fete. În 1949, arhiva instituției, inclusiv tablouri ale foștilor directori și documente, a fost transferată la fostul liceu Spiru Haret, pentru a face loc unui centru școlar de fete.

Ministerul a decis revenirea la denumirea inițială în 1955, potrivit unei surse citate în volum, iar Consiliul Profesoral a confirmat ulterior schimbarea, în 1956, conform altei mențiuni din același material documentar.

Absolvenți

Cursurile liceului au fost urmate de scriitorii George Călinescu, Tudor Vianu și Ion Barbu, arhitecții Petre Antonescu, Ion Cerchez și Emil Prager, pianistul Dinu Lipatti, actorii Constantin Tănase, Liviu Ciulei și Florian Pitiș, precum și istoricii Mircea Djuvara, Constantin Giurescu și Scarlat Lambrino.

Reforma din 1990

Asociația Elevilor Liberi de la Liceul Gheorghe Lazăr a înaintat Ministerului Învățământului, în 1990, propuneri privind depolitizarea, reducerea numărului de ore și introducerea informaticii, a literaturii universale, a limbii latine, a logicii și psihologiei ca discipline de studiu.

Imaginile prezentate în volumul citat aparțin Muzeului Național de Istorie a României și au fost expuse în cadrul expoziției „Colegiul Național Gheorghe Lazăr – 160 de ani de învățământ românesc”, organizată în 2020.

Sursă: B365 (b365.ro)