Interviu – Tot ce trebuie să știm despre boala Lyme, extrem de răspândită în România: ‘Mulți intră în panică!’

Prof. univ. Dr. Simin Aysel Florescu, managerul Spitalului de Boli Infecţioase ”Victor Babeş” din Bucureşti, a explicat cum se stabilește diagnosticul pentru Boala Lyme, subliniind că aceasta este adesea supradiagnosticată, atât în România, cât și în alte țări. Există medici care pot pune diagnostice greșite, dar și pacienți care solicită teste pentru boala Lyme, deși suferă de alte afecțiuni cu simptome similare, cum ar fi anumite boli autoimune.

Boala Lyme evoluează în trei stadii distincte, iar medicul infecționist joacă un rol esențial în diagnosticare, având la dispoziție metode clare care trebuie corelate cu istoricul pacientului și manifestările clinice. Dr. Florescu a menționat că boala nu este atât de frecventă în România, având în vedere că doar un procent mic dintre căpușe sunt infectate cu Borrelia.

„Boala Lyme este o boală foarte mult supradiagnosticată. Se stabilește un diagnostic incorect în cazul pacienților care au alte afecțiuni.”

În ceea ce privește evoluția bolii, aceasta are etape bine definite, iar supradiagnosticarea include și conceptul de boală Lyme cronică, care, conform medicului, nu există. Există doar un sindrom post-boală Lyme, care poate dura și este reversibil, dar nu necesită tratament antibiotic.

Diagnosticarea corectă a bolii Lyme se face prin teste serologice, care trebuie să fie corelate cu istoricul și aspectul clinic al pacientului. În stadiul 1, imediat după mușcătura de căpușă, apare eritemul migrator, care poate să dispară spontan, dar este recomandat tratamentul antibiotic. Dacă nu se intervine, boala poate avansa la stadiul 2, cu manifestări sistemice, și, în cazuri rare, la stadiul 3, unde apar artrite Lyme.

Dr. Florescu a explicat că sindromul post Lyme poate persista cu simptome precum dureri și mialgii, dar nu trebuie confundat cu boala Lyme cronică. Pacienții care sunt mușcați de căpușă trebuie să evite panicarea și să se prezinte la medic pentru extragerea căpușei și evaluarea riscurilor.

Testările serologice nu sunt utile în faza 1 a bolii, deoarece anticorpii apar tardiv. Aceste teste se efectuează de obicei după 4-6 săptămâni de la presupusa mușcătură. Este important ca pacienții să nu ignore alte afecțiuni care pot avea simptome similare cu cele ale bolii Lyme, cum ar fi bolile autoimune sau oncologice.

În concluzie, pacienții care suspectează că ar putea avea boala Lyme sau care au fost mușcați de căpușe ar trebui să se adreseze specialiștilor din spitalele de boli infecțioase pentru o evaluare corectă și un diagnostic adecvat.