Cafeneaua BdB | „Ar trebui să ne doară faptul că ne-am obișnuit cu tot ce nu e normal”. Arta stradală mai „altfel” din Capitală

Orhan, un artist stradal activ între București și Londra, își creează lucrările inspirate de rănile politice și sociale ale orașului. El afirmă:

„Ar trebui să ne doară faptul că ne-am obișnuit cu tot ce nu e normal”

, subliniind că arta sa abordează teme precum corupția, memoria, violența și complicitatea. Spațiul public din Capitală devine, astfel, un loc de confruntare și reflecție.

În ultimii ani, artistul a transformat numeroși pereți din București în tablouri ce transmit mesaje puternice despre problemele societății. Lucrările sale nu ocolesc subiecte sensibile și vizează direct figuri politice precum Ciprian Ciucu și Ilie Bolojan, dar și alte personalități implicate în scandaluri sau crime, cum ar fi Vlad Pascu, sociologul Alfred Bulai sau Gheorghe Dincă, cunoscut pentru faptele sale din Caracal.

Într-un interviu recent, Orhan a explicat de ce a ales să își expună arta pe stradă, în loc de galerii.

„Pe stradă, arta este accesibilă oricui. Nu există bariere. Oricine poate să o vadă, să reacționeze, să se oprească sau să meargă mai departe.”

Această interacțiune directă cu publicul îl încântă, deoarece reacțiile sunt sincere și nefiltrate.

Artistul subliniază că majoritatea lucrărilor sale abordează teme dificile, precum corupția și degradarea, lucruri pe care societatea le acceptă adesea fără a reacționa.

„Ar trebui să doară faptul că ne-am obișnuit cu tot ce nu e normal. Lucrările mele sunt un reminder vizual al lucrurilor care se întâmplă acum, în societate, și pe care preferăm să le ignorăm.”

Orhan își propune să creeze artă care să genereze dialog și să atragă atenția asupra subiectelor sensibile. El consideră că arta poate fi un instrument de conștientizare și, prin mesajele sale, speră să contribuie la un bine mai mare pentru societate.

Reacțiile publicului la lucrările sale au fost variate, de la râsete și fotografii, la observații mai critice. O lucrare recentă îl înfățișează pe primarul Ciprian Ciucu, descris ca „exigent”, având scopul de a evidenția aspectele mai puțin plăcute ale candidaților politici și de a încuraja cetățenii să nu își pună toate speranțele în „supereroii” politici.

Orhan afirmă că nu s-a autocenzurat niciodată, considerând că mesajul este mai important decât persoana care îl transmite.

„Arta nu are nevoie de chip, ci de sens.”

De asemenea, el a avut lucrări șterse sau vandalizate, dar observă că, în ultima perioadă, multe dintre acestea rezistă și sunt apreciate de public.

În final, artistul își dorește ca proiectele sale să se manifeste liber, fără un plan prestabilit, lăsându-le să își găsească locul și sensul în orașul București.